Art is what I can get away with.

vineri, 6 iunie 2008

NASUL II (recenzie)

Actiunea din „Nasul II" se desfasoara pe doua planuri. Pe de o parte, odiseea mafiota a lui Michael Corleone continua. Initial un om cu bune intentii si ceva medalii de razboi agatate la rever, bravul flacau al raposatului Don Vito este acum ditamai seful mafiot. Pe de alta parte, Coppola ne spune si începutul povestii clanului Corleone.
Reusind cumva, foarte interesant si inteligent, sa includa un prequel într-un sequel, regizorul ne prezinta venirea lui Don Vito în America si ascensiunea sa în lumea crimei organizate.Ispravile de arme ale lui Michael si ale caporalilor sai sunt la fel de pasionante ca si în „Nasul I".
În „Nasul II" însa, coruptia, josnicia, atractia violentei si acest bizar cod al infractorilor a carui apologie a facut-o seria „Nasul" sunt mult mai inteligent exploatate. Se poate ca aceasta senzatie sa fie creata si de juxtapunerea celor doua povesti, cea a acum atotputernicului fiu Michael si cea a începuturilor descurcaretului sau tata Vito.
Ei bine, Vito, pe care noi l-am vazut sub figura imperialului Marlon Brando, a fost întinerete doar un pârlit de sicilian izgonit din satul de bastina de niste mafioti de tara, care îi lichidasera toata familia. Ajuns în America, el va deveni întemeietorul si suveranul absolut al unui imperiu al crimei.
Michael, pe de alta parte, duce glorios mai departe traditia initiata de tatal sau: corupe politicieni, ordona asasinate (între altele, chiar si al fratelui sau Fredo) si patroneaza afaceri dubioase, fiind chemat la audieri chiar în fata Senatului.
Exista însa o majora diferenta între Michael cel din „Nasul I" si acest Michael, mafiot rutinat, nemilos în afaceri, ca si în viata de familie. Michael a fost la început un tânar idealist care s-a înrolat în marina americana, dând pe afara de patriotism si curaj. S-a întors din razboi decorat si a încercat, atât cât a fost omeneste posibil, sa se tina departe de afacerile taticului sau.
Nu a reusit, devenind în partea a doua tot ceea ce a fost si tatal sau, ba chiar mai mult decât atât. Câta amaraciune trebuie sa intre într-un om care îsi duce viata precum Michael Corleone ne arata Coppola fix în ultima imagine a filmului.
Dupa ce a ordonat uciderea fratelui sau, dupa ce a mai lichidat câtiva inamici de asemenea mafioti, dupa ce si-a facut tandari viata de familie, Michael este filmat undeva, lânga Lacul Tahoe, unde venise la pescuit. Singur, sau daca vreti în compania unui om cu care, la sfârsitul filmului, nici noua nu ne-ar mai prea veni sa ne gasim: Michael Corleone însusi.

joi, 5 iunie 2008

filmuletz (a walk to remember)

A WALK TO REMEMBER (recenzie)


Landon Carter (SHANE WEST) si prietenii sai sunt cei mai cool pusti dintr-un liceu din Beaufort. Poarta hainele adecvate, conduc masinile potrivite si intra in bucluc atat cat sa-si asigure o reputatie de rebeli. Jamie Sullivan (MANDY MOORE) e opusul lor. E fiica predicatorului si poarta haine care-i ascund formele si acelasi pulover in fiecare zi. Indura batjocora lui Landon si a prietenilor sai cu un zambet, intotdeauna vazand numai lucrurile bune din oameni. Atunci cand o farsa a lui Landon si a gastii sale se termina cat se poate de prost, directorul il condamna pe baiat sa aiba grija in weekend-uri de un elev necajit si sa lucreze la piesa scolii, activitati in care e si Jamie implicata. Si putine persoane sunt mai diferite de cinicul si necredinciosul Brandon decat Jamie. Fata canta in corul bisericii, poarta intotdeauna o Biblie la ea iar ambitia ei este sa asiste la un miracol. Cei doi petrec din ce in ce mai mult timp impreuna, Landon devine intrigat de candoarea fetei care vede frumosul in toate si are o incredere nelimitata in oameni si in lume. Curand, baiatul descopera ca s-a indragostit de fermecatoarea marginalizata pe care el si prietenii sai obisnuiau s-o ostracizeze zilnic. Atunci cand circumstantele le ameninta dragostea, Landon ramane de partea ei si incearca s-o ajute sa-si indeplineasca visele. Filmul merita vazut...:D

Step up 2

o scurta prezentare :D (Step up 2)

STEP UP 2 - recenzie




Andie face parte din 410 crew, in cadrul caruia isi expune ilegal talentele intr-ale streetdanceului. Din cauza asta, prietena mamei ei - care a crescut-o de cand mama sa a murit - vrea sa o trimita in Texas, la matusa ei. Nu se mai muta intr-un final, deoarece Tyler (din primul “Step Up“) ii face rost de o auditie la MSA (scoala de arte), unde reuseste sa intre… datorita lui Chase, care o vazuse la un battle anterior. Chase este de asemenea bun dansator de streetdance, un tip popular, total diferit fata de fratele sau - care e directorul scolii, un ‘guru’ intr-ale baletului. Andie ajunge sa fie data afara din crew-ul sau fiindca tot intarzia la antrenamente, si astfel isi formeaza propriul crew, cu ajutorul lui Chase… In paralel, conturandu-se o poveste de dragoste intre cei doi. Si ajung intr-un final sa concureze cu fostul ei crew si sa bage un discurs lacrimogen despre ce inseamna strazile si de unde aceste streetdance battles...


I robot (recenzie)



























.
Actiunea filmului "I robot" se petrece in Chicago-ul anului 2035 ,un loc unde viata umana nu se poate desfasura fara ajutorul "neconditionat" al robotilor. Personajul principal ,detectivul Del Spooner(jucat de Will Smith) este singurul om care nu priveste cu ochi buni aceasta interactiune dintre om si masina ,fiind privit cu amuzament ,dar si dispret de catre colegi. Actiunea incepe odata cu investigarea unei aparente sinucideri ,sinuciderea inventatorului celor 3 legi ale roboticii este privita cu suspiciune de catre detectiv si astfel detectivul va porni in cautarea criminalului ,criminal ce se dovedeste a fi un robot

Subiectul filmului este bun fiind bazat pe scrieri ale lui Isaac Asimov dar apar si unele clisee pe care toti regizorii americani le folosesc ( personajul principal este un" renegat";daca nu moare cineva nu se intampla nimic interesant; intotdeauna personajul principal are o poveste lacrimogena si plicticoasa pe care trebuie neaparat sa ne-o spuna;daca nu intalneste fata filmul nu e bun,clisee oarecum stupide).

Coloana sonora este buna ,dar se putea mai bine,desi Will Smith este un bun actor dupa parerea mea nu cred ca si-a dat silinta in acest rol ,poate crezand ca efectele speciale vor compensa din plin.Sfarsitul este previzibil, toata lumea cred ca a realizat din minutul 15 al filmului cine este criminalul,dar imi place faptul ca se introduce ceva nou la sfarsit ,momentul in care Sonny este privit ca un Mesia al robotilor, un salvator al acestora.Cu toate ca aceasta productie hollywoodiana are si lipsuri va recomand totusi sa o vizionati(mi s-a parut buna,dar doar atat.)















miercuri, 4 iunie 2008

"PE ARIPILE VANTULUI"





Pe aripile vantului


“Pe aripile vantului” este un film aparut in anul 1939, este adaptarea romanului celebru cu acelasi nume, publicat in 1933, de catre Margaret Mitchell.
Margaret Mitchell s-a nascut si a trait toata viata in Atlanta. Suditsa prin nastere si educatie, a crescut in mijlocul povestirilor despre eroismul confederatilor, al evocarilor unui razboi care pentru cei ce luptasera in el nu se terminase niciodata. Acest roman a fost singura ei creatie, a lucrat la el timp de 10 ani si este un roman istoric in primul rand pentru ca surprinde exact perioada razboiului de secesiune, de dragoste (Rhett si Scarlett) si pot spune ca este un mijloc de a afla conceptiile sudistilor secolului al 19 lea.
Filmul respecta in mare parte actiunea cartii, desi este in principal un film de dragoste, partea istorica a cartii nu este accentuata.
Regizori: Victor Fleming, George Cukor, Sam Wood
Scenaristi: Margaret Mitchell, Sidney Howard, Ben Hecht
Durata: 238 minute
O scurta descriere ar fi: personajul principal este Scarlett O`Hara, ea este o femeie puternica, reuseste sa se ridice dupa razboiul de secesiune, este un caracter neobisnuit pentru secolul respective si frapeaza prin faptul ca incepe o munca in afaceri, ceea ce nu era obinuit in calitate de femeie in societatea sudista, drama ei se trage din faptul ca o mare perioada a vietii ei este indragostita platonic de Ashley, apoi se indragosteste de Rhett, dar realizeaza acest lucru prea tarziu…
Pentru rolul lui Scarlett O’Hara au fost intervievate 1 400 de actrite dintre care doar 400 au fost audiate interpretind anumite scene din film. Nici cind au inceput filmarile, regizorul nu se hotarise la actrita care va interpreta rolul personajului principal feminin, iar pe Vivien Leigh a cunoscut-o la citeva saptamini de la inceperea filmarilor si aceasta intilnire a fost hotaritoare. Bette Davis a refuzat rolul principal, deoarece a crezut ca va juca alaturi de Errol Flynn cu care ea refuza sa joace.
La o luna dupa publicarea cartii “Pe aripile vintului”, producatorul filmului David O. Selznick a cumparat drepturile pentru ecranizarea ei chiar de la Mitchell cu o suma fara precedent pentru vremurile acelea, 50 000 de dolari. Pentru desavirsirea capodoperei cinematografice, Leigh a lucrat 125 de zile si a primit pentru acestea 25 000 de dolari, iar Gable a muncit doar 71 de zile pentru care a primit insa 120 000 de dolari.
Chiar daca Clark Gable era considerat unul dintre cei mai atragatori barbati ai acelui an, Vivien Leigh i-a cam distrus aceasta reputatie afirmind in fata unor ziaristi ca nu i-au placut deloc scenele in care ea trebuia sa se sarute cu Clark, “deoarece acesta avea o respiratie foarte urit mirositoare”, a afirmat actrita.
Filmul a beneficiat de contributia mai multor regizori, pe linga Victor Fleming care a fost si premiat cu un Oscar pentru cel mai bun regizor, au mai participat la crearea filmului George Cukor, Sam Wood si chiar Alfred Hitchcock.
Titlu: Gone with the Wind - Pe aripile vantului
Producator: Selznick International Pictures
Distribuitor (international): Metro-Goldwyn-Mayer
Perioda filmare: 10 Decembrie 1938 - 11 Noiembrie 1939
Buget: 3.900.000 $
Incasari weekend: 1.192.593 $
Site oficial: Gone with the Wind
Distributie:
Clark Gable - Rhett Butler
Vivien Leigh - Scarlett O'Hara
Leslie Howard .. Ashley Wilkes
Olivia de Havilland - Melanie Hamilton
Thomas Mitchell - Gerald O'Hara
Barbara O'Neil - Ellen O'Hara
Evelyn Keyes - Suellen O'Hara
Ann Rutherford - Carreen O'Hara
George Reeves - Stuart Tarleton
Fred Crane - Brent Tarleton
Hattie McDaniel - Mammy
Oscar Polk - Pork
Butterfly McQueen - Prissy




Premiile Oscar:
• Premii castigate
Cel mai bun film
Cea mai buna scriere, scenariu (__rx__uncommitted__)
Cea mai buna realizare cinematografica
Cea mai buna scenografie
Cea mai buna editare de film
Cea mai buna actrita (Vivien Leigh)
Cel mai bun regizor (Victor Fleming)
• Nominalizari
Cea mai buna inregistrare de sunet
Cele mai bune efecte vizuale
Cea mai buna muzica dupa o coloana sonora originala
Cel mai bun actor (Clark Gable)
Cea mai buna actrita intr-un rol secundar (Olivia de Havilland)


Perfume: The Story of a Murderer

Filmul este o poveste despre crime si obsesii in Franta, secolul al XVIII-lea. Personajul principal,Jean-Baptiste Grenouille are un dar aparte de a identifica mirosurile si aromele olfactive ce-l inconjoara. Pentru ca el insusi nu are nici un miros, tanarul devine obsedat de ideea de a obtine si a pastra irezistibila aroma a feminitatii juvenile. Curand obsesia lui atinge limite paroxistice si douasprezece tinere sunt gasite moarte. Panica se declanseaza, iar parintii disperati incearca sa-si protejeze fiicele, in timp ce Grenouille inca mai cauta esenta care sa-i pemita crearea parfumului suprem.

Sa incerci sa creezi sentimente olfactive cu ajutorul aparatului cinematografic, este cu adevarat o provocare. Chiar daca mari regizori au refuzat realizarea acestui film, din motive evidente, tanarul regizor Tom Tykwer reuseste o capodopera, un film care socheaza atat prin imaginile prezentate, cat si prin povestea "spusa".Tom Tykwer a ecranizat o carte la care nu s-a incumetat nici marele regizor Kubrick. Filmul merita vazut, pentru ca a iesit superb din punct de vedere vizual, muzical (Tom Tykwer s-a implicat si in soundtrack).

Cel mai mult mi-au placut secventele in care se aratau diferite moduri in care se prepara parfumul pe vremea aceea.Dar,cu toate ca subiectul e interesant,iar imaginile sunt foarte realiste,filmul,l-am gasit prea lung sau prea plictisitor.

Are cateva secvente care pot fi percepute ca deranjante: copilul cu cordonul ombilical netaiat, insangerat, pe malul raului, tanarul Grenouille dezbracand fetele moarte, atingandu-le si pregatindu-le pentru imbalsamare, tot el mirosind hoituri de animale, faza hipnotica din final, cind toata lumea venita sa asiste la executie adoarme, sub vraja parfumurilor condamnatului.

In concluzie filmul merita vazut pentru ca este bun din punct de vedere tehnic,povestea este si ea buna,cu toate ca se simte diferenta fata de carte.


I am Legend… nu, nu, nu am de gand sa vorbesc despre mine, ci despre un film care aduce banuti propulsandu-l in topul box office, bani oare care ii merita?

            Pe scurt intriga: in anul 2009 un virus modificat de oamenii de stiinta cu scopul de a vindeca cancerul o ia razna omorand majoritatea oamenilor, restul devenind niste mutanti slash zombies.

            Nu stiu ce ati facut voi citind aceste randuri dar eu deja am inceput sa casc.Defapt ce am scris eu mai sus nu este intriga filmului ci mai degraba premiza lui, care dealtfel ne este prezentata fragmentar dealungul filmului,miscare cat de cat inteligenta avand in vedere monotonia ce instaureaza subtil pe parcursul peliculei.De ce spun monotonie ? Bine poate ca un termen mai potrivit ar fi lispsit de originalitate.In acelasi siprit, nu de mult a fost difuzat pe marile ecrane Rezident Evil.Ideea unei lumi postapocaliptice unde instrumentul caderii umanitatii este un virus a mai aparut si in alte filme precum Children of men sau 28 days later.Mai mult chiar, filmul se bazeaza pe un roman de Richard Matheson care a mai beneficiat de o ecranizare in 1964 sub numele de « The Last Man on Earth ».Cel putin filmul de fata retine titlul original al romanului,poate singur sau merit.

            Dar tot nu v-am dezvaluit intriga.Sunteti pregatiti ? Well Are Ya?Pai sa vedeti, un Will Smith imbatranit aka Robert Neville,este aparent singurul supravietuitor,asta daca nu punem la socoteala cainele sau de incredere Samantha si zombii mancatori de oameni, oricum, el incerca sa gaseasca un  antidot « for the plague ».In ciuda varstei de 52 de ani pe care o are personajul in film, este uber musculos, fiind fost colonel, dar in acelasi timp este si un whiz doctor care se ocupa cu virusologia, si evident ca sa il faca sa para mai geeky i-au dat un nume precum Neville(mai ales ca eu asociez numele cu un personaj din Harry Potter).

            Daca subiectul se dovedeste a nu fi palpitant, te-ai astepta ca filmul sa aiba mai multa substanta in desfasurarea actiunii.Wrong ! extrem de ofertanta este ideea de « last man on earth » dar nu este indeajuns de exploatata, in loc sa atace aceasta idee regizorul prefera sa santajeze emotional publicul cu imagini ale familiei pe care personajul principal o pierde in urma catastrofei,fie cu cainele lup Samantha care imediat cum il vezi si realizezi ca este singurul lui prieten iti dai seama ca o va festeli la un momentdat.In rest filmul vrea sa acopere piata de blood&gore cu asa zisii « night seekers »,adica zombies infectati si setosi dupa sange.Se pare ca regizorul s-a zgarcit la efecte speciale pt ca arata ca naiba,basiclly ca niste oameni de guma ceva mai violenti.As fi fost multumit daca golul lasat de lipsa unei reflectii metafizice asupra singuratatii,ar fi fost umplut cu mult gore,violonece & sex dar si aici filmul este deficitar.Will Smith nu joaca neaparat rau,dar nici el nu poate acoperii toate lipsurile filmului.Ehh macar am mai facut si el un ban.

            Concluzia un film destul de slab,cu un succes nejustificat din punctul meu de vedere,dar Hoollywood-ul  are mana pe plusul imbecil al publicului si ofera filme pe masura.Daca cineva va propune sa mergeti la acest film refuzati politicos si replicati ca stiti din surse sigura ca nu se merita investitia.Daca sunteti accasa si nu aveti alta optiune la indemana si vreti sa vedeti cate patratele are abdomenul lui Will Smith, then by all means, be my guest.

Queen of the damned - recenzie








Filmul pe care il voi prezenta in urmatoarele randuri are ca sursa de inspiratie cartea uneia dintre cele mai scritoare de genul fantasy din zilele noastre, Anne Rice. Cartea pe care regizorii au dorit sa o ecranizeze se nu numeste "Regina Damnatilor" si face parte din seria "Cronicile Vampirilor". Din aceasta serie, prima carte transpusa pe marile ecrane a fost "Intreviu cu un vampir" in care rolurile principale au fost interpretate de actori precum Antonio Banderas, Tom Cruise si Brad Pitt, si a fost ecranizat in anul 1994.




Subiectele celor doua filme sunt legate intre ele, unele presonaje din " Interviu cu un vampir" fiind regasite si in "Regina Damnatilor".


Pe scurt, actiunea peliculei il are in centru pe infamul Vampir Lestat care, dupa un somn de secole, se trezeste si devine cantaret de muzica rock. El a infiintat o trupa de hard rock si a devenit imediat o celebritate. Puternica muzica a lui Lestat ajunge la urechile lui Akasha, regina milenara a vampirilor. Aceasta se trezeste din somnul ei adanc si este hotarata sa cucereasca lumea avandu-l pe Lestat ca sot. Cativa vampiri batrani se unesc si incearca sa o opreasca pe regina, chiar daca moartea acesteia ar insemna si moartea lor.
La soundtrack-ul acestui film au participat formatii si artisti rock renumiti, cum ar fi: Korn cu melodia "Forsaken", Disturbed cu "Down with the sickness" si Static-X cu "Cold"

In rolurile principale au intrepretat: Akasha - Aaliyah, Lestat - Stuart Townsend, Maharet - Lena Olin, Jesse - Marguerite Moreau.


In opinia mea, acest film este unul reusit, cu multa actiune, dar si cu scene romantice care relaxeaza putin atmosfera tensionata care se creaza in jurul personajelor principale. Eu cred ca orice iubitor al cartilor cu vampiri si al genului fantasy poate sa spuna ca "Regina Damnatilor" a fost o ecranizare reusita a unui bestseller.




Love in the time of Cholera

In complexul si senzualul oras Cartage din Columbia, un barbat asteapta 50 de ani pentru a-si gasi adevarata dragoste. Florentino Ariza, un poet ce lucreaza drept receptioner isi descopera pasiunea vietii in momentul in care o zareste pe Fermina Daza prin fereastra casei sale.

Printr-o serie de scrisori incarcate de romantism, Florentino reuseste sa trezeasca sentimente de dragoste in inima tinerei, insa tatal devine extrem de furios in momenul in care afla de relatie si jura sa-i tina despartiti pentru totdeauna.

Anii trec si Fermina se casatoreste cu un aristocrat pe nume Juvenal Urbino, ce a adus ordine si medicamente in oras, oprind epidemia de holera ce distrugea orasul. Dupa ce se intorc de la Paris unde stau cativa ani, relatia dintre poet si Fermina revine in actualitate.

Desi tanara nu raspunde incercarilor lui Florentino de a reinnoda povestea de dragoste, acesta are rabdare si e dispus sa astepte o viata de om pentru a fi cu ea.

STRALUCIREA (THE SHINING)


Filmul este o adaptare dupa romanul lui Stephen King si prezinta povestea unei familii formata din scriitoul Jack Torrance(interpretat de J.Nicholson), sotia sa si copilul lor, Danny. Jack isi gaseste o slujba ca ingrijitor al unui hotel din muntii Colorado pe timpul iernii si isi aduce familia sa stea cu el in aceasta perioada. Danny sufera de o asa numita "boala" si anume poate simti lucruri dinainte ca acestea sa se intample. Abilitatea sa se numeste "stralucire" si, odata ajuns in hotel, Danny incepe sa simta ca vor avea loc o serie de evenimente care il vor innebuni pe tatal lui.
Un film horror psihologic, cel putin din punctul meu de vedere, pentru ca te tine in suspans pana in ultima clipa, un joc actoricesc nu tocmai bun(Jack Nicholson joaca exceptional, la fel si baietelul, insa Shelley Duvall,sotia lui Jack Torrance,clacheaza cu maiestrie) si o poveste spusa mai fin decat cea din roman. Din acest punct de vedere, Stanley Kubrick(regizorul) a fost deseori comparat cu Stephen King, unii afirmand ca a privit totul dintr-un unghi mai simplu si mai usor de tolerat. Un film pe care il recomand tuturor fanilor Jack Nicholson sau Stephen King!
By Pipals(mi-am uitat parola)

RECENZIE - "Saw"

Thrillerul "Saw" sau, dupa traducerea in romana, "Puzzle mortal", este unul dintre cele mai apreciate filme de acest gen. Saw este regizat de James Wan si are in rolurile principale pe Danny Glover, Cary Elwes si Leigh Whannell. Este un film intens, foarte complex, cu o intriga naucitoare si un final surpriza care a socat publicul la festivalul de lansare.

“Este inspaimantator sa nu stii unde te afli sau ce se intampla cu tine, practic sa nu ai nici un fel de control. PUZZLE MORTAL este povestit din punctul de vedere al victimelor, nu din cel al politiei, asa cum se intampla de cele mai multe ori in thriller-urile cu care ne-am obisnuit. Pe masura ce filmul ruleaza, publicul descopera indicii odata cu personajele. Asa ca este foarte usor sa te identifici cu cei doi eroi." (Leigh Whannell)

Fiecare victima din acest film trebuie sa faca o alegere cutremuratoarede care de care depinde viata sa. Doi barbati se trezesc intr-o baie veche si murdara, legati de tevi cu lanturi . Intre ei se afla un cadavru care tine in mana un walkmen si un pistol. Fiecare gaseste cate o caseta audio in buzunar. Ascultand casetele, acestia afla ca se pot salva numai impuscandu-l pe celalalt intr-un timp de 8 ore... In alt plan apare o fata dependenta de droguri, Amanda, care nu a stiut sa isi pretuiasca viata si careia ucigasul, cunoscut sub numele de Jigsaw, incearca sa-i dea o lectie. Amanda trebuie sa caute cheia unui dispozitiv in stomacul unui cadavru ( care, de fapt, nu era chiar mort, ci doar lesinat ) intr-un anumit timp, altfel dispozitivul se va declansa automat si ii va face capul ferfenite.

Filmul uimeste atat prin subiect, prin felul cum reuseste sa mentina suspansul dar si prin intrebrile pe care ni le transmite: " Oare eu as fi dispus sa fac orice pentru a-mi salva viata? Oare eu profit indeajuns de viata mea si lucrurile pe care mi le ofera?".

Sunetele din scenele de suspans nu sunt tipice: niste viori scartaind si niste tobe batand enervant pe fundal. Apar ticaiturile de ceas, zgomote asemanatoare unor usi trantite, batai ale inimii, tipuri de sunete care nu apar in prea multe filme de acest gen. Deasemenea, lumina oarba, slaba, locuri intunecate care contribuie la realizarea unor imagini destinate filmului horror.

Desi filmul are atatea scene macabre, pline de sange si actiuni nemaivazute poate ca vrea sa transmita si un mesaj care iti da de gandit: incearca sa nu-ti bati joc de viata ta, ai grija cum o traiesti, ai grija ce profesie iti alegi, ai grija cum iti faci munca si incearca sa profiti cat mai mult de momentele placute ce-ti sunt oferite. (a sunat putin cam prea optimist, dar cam la asta ma trimite cu gandul acest film)


Iata si un mic filmulet cu cele mai reprezentative scene din primul film al seriei Saw.


marți, 3 iunie 2008

Rain Man(1988)


Film care a inregistrat un mare success, atat la public, situandu-se in topul filmelor cu cele mai mari incasari in 1988; cat si la critica de specialitate. Charlie Babbitt afla ca a murit tatal sau, care l-a alungat de-acasa in adolescenta. El are totusi naivitatea sa creada ca va mosteni ceva din avere, desi, traind pe cont propriu de suficient timp, ar fi trebuit sa stie cum merg lucrurile pe lumea asta. Tot ce i-a lasat este o masina decapotabila veche, un Buick 1949 si... un frate mai mare, de existenta caruia n-avea habar - Raymond, un autist cu o memorie prodigioasa, dar mai ales cu un talent extraordinar pentru calcule matematice, pe care le face mintal cu o rapiditate extraordinara.Acest Raymond este mostenitorul celor 3 milioane de dolari. Dupa ce Charlie esueaza in incercarea de a face un targ cu gardianul fratelui sau, il imprumuta de la azilul unde traieste cu speranta de a castiga jumatate din bani. In periplul de-a lungul si de-a latul tarii, adevarata odisee cu Buick-ul, fratii ajung sa se cunoasca unul pe celalalt si intre ei se dezvolta o afectiune reala... Filmul este un proiect pe care Hoffman si Cruise il planuisera demult. Levinson li s-a alaturat dupa alti trei regizori, care au cantarit ideea anterior. Un film in care totul se schimba pe parcursul derularii story-ului, cu exceptia lui Raymond.